Fie şi numai ca joc al minţii, matematica ar fi utilă. Dar ea e mult mai mult. E necesară. E felul în care putem înscrie şi nu descrie, viaţa, mişcarea.
Orice mărime, inertă, din fizică, prinde viaţă, se mişcă, derivând-o în funcţie de timp. Nici o altă valoare din fizică nu reuşeşte să dea viaţă, să deriveze, decât acest atât de nepipăibil, de lipsit de substanţă: TIMP.
În imaginile de mai sus, pe axa verticala (ordonată) - f(x), f(a), f(ţ) - putem pune orice cantitate: kilometri, kilograme, coulombi, etc. (de fapt: spaţiu, masă, cantitate de electricitate, etc.); pe axa orizontală (abscisa), alceva decât TIMP neputând a fi imaginat decât în abstract, în matematică.
Rezultă, deci - cum ştim deja - că singur TIMPUL dă măsura tuturor lucrurilor.
În nemişcare un lucru nu există decât în percepţia şi conştiinţa (acolo unde şi acestea, există) a acelor lucruri ce, ele însele, consumă timp.
În fizică tot ce se mişcă este f(t).
miercuri, 14 aprilie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
