- Eu

Rugă
Doamne, ajută- mi! Doamne, iartă-mă dacă greşesc şi-ţi mulţumesc pentru tot ceea ce faci pentru mine şi pentru cei ce-i iubesc şi pentru cei ce mă iubesc, oriunde ne-am afla acum şi pururea. Amin!

Necondiţionat
Dumnezeu ne-a dat copiii ca să învăţăm să iubim necondiţionat.

Cu o condiţie
Iubirea necondiţionată se numeşte dragoste. Cu alte cuvinte, nu poţi iubi necondiţionat decât cu o condiţie (?): să fii îndrăgostit.

Tânăr
Cât, încă, bunele şi relele lumii te vor surprinde înseamnă că spiritul încă ţi-e tânăr.

Surprins
Eu, ca cei tineri, am fost… Ei, ca mine, încă nu! A trebuit să ajung la jumătatea unui veac de viaţă să descopăr că, nici măcar eu, nu am mai fost vreodată ca mine.

A vrea şi A avea
Toţi cei pe care îi vrem ar putea fi, pentru toată viaţa, numai unul, mai ales dacă nu-l vom avea niciodată. …I-am putea avea, însă, pe toţi cei care ne vor.

Cursă în zodia racului
În zodia laşilor (cei ce, spre deosebire de ceilalţi, au şi “marche arriere” ), imprudenţa şi laşitatea fac tandem, doar că, de-a lungul vieţii, laşitatea, deşi porneşte cu handicap, va învinge.

Sisif
Cred că Sisif s-a născut în zodia racului.

Avansare post-mortem
Laşii şi imprudenţii vor fi numiţi în necrologuri prudenţi şi curajoşi.

Nimeni
Nimeni nu-ţi poate da ceea ce-ţi refuzi singur dar, nici nu-ţi poate lua ce păstrezi în suflet.

Om bogat – om sărac
Eşti, cu siguranţă, un om bogat, dacă poţi spune, chiar cu durere: ”De fiecare dată, când am iubit, am pierdut”. Cu toate bogăţiile din lume, sufletul ţi se va stinge-n sărăcie dacă n-ai apucat să iubeşti.

Ne – Reciprocitate
Dragostea, dacă nu există reciprocitate, va face, întotdeauna, din cel iubit, un infatuat meschin şi ingrat.

Confuzie
Să mori din iubire se numeşte sacrificiu şi acest sacrificiu e cu atât mai mare cu cât îţi este viaţa mai dragă. Să mori din dragoste e un nonsens. …Şi, cu toate acestea, întâlnim mult mai des nonsensul decât eroismul. …Numai că le confundăm.

Păţit
Dacă n-ai fost îndrăgostit nu-l judeca pe cel ce este. În materie de dragoste eşti incult. Dacă totuşi ai fost şi judeci strâmb înseamnă că între timp a survenit demenţa sau senilitatea.

Nu oricum
Nu poţi fi oricum ca să te iubesc. Pentru atât pot, cel mult, să mă îndrăgostesc dar, ştii că nu ţine. În fine, nu ţine mult.

Legea conservării
În natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă dintr-o formă în alta.

Transformare
Dragostea se transformă, inevitabil, în iubire sau ură. Dragostea ajunsă indiferenţă n-a fost dragoste. A fost – cel mult – o gripă. Nici atât – numai o nevralgie. Atenţie! Din gripă se şi moare.

Lae, bălae, bălăceală
Iubind te păstrezi curat. Urând te încarci de… tot ceea ce urăşti.

Andropauza
Andropauza e o pubertate cu capul în jos şi cu inima-n dreapta.

Decizie
N-am să-mi irosesc viaţa doar ca să o fac – cu orice preţ – mai lungă.

Teme-te
Nu te teme de moarte. Teme-te de o viaţă netrebnică. Nu trebuie să trăieşti mult. Trebuie doar să trăieşti.

Viaţa
Când bătrâneţea este plata şi nu răsplata tinereţii poţi spune: viaţa e o curvă. Dar – sigur – este vorba doar de viaţa ta.

Rugă
Doamne, fereşte-mă, apără-mă şi păzeşte-mă de necaz şi de supărare pe mine, pe cei ce-i iubesc şi pe cei ce mă iubesc, oriunde ne-am afla acum şi pururea şi dă-ne fericire şi bucurie. Amin!

- Singuranţă în nesigurătate

Singur... singurătate... singuranţă...
Nesigur... nesigurătate... nesiguranţă...
Ai trecut vreodată printr-un fulger globular?
Nici eu!

Undeva, pe lângă Câmpia Libertăţii (fără caterincă – nici o legătură cu Les Champs Elisees), am nimerit odată într-o pădure de salcâmi. Ehe... De câte ori voi fi trecut eu printr-o pădure de salcâmi... Să fiu eu sănătos. Atunci, însă, nimereala nu a fost numai de loc. Locul acela l-aş fi uitat imediat, ca pe multe altele, dar nimerisem Clipa, Momentul.

Pentru mine, atunci şi numai atunci, acolo şi numai acolo, a fost în floare o întreagă pădure de salcâmi. Pentru astfel de trăiri nimerelile trebuie – musai – să umble pereche: una pentru loc şi cealaltă pentru clipă.

Am mai nimerit, altădată, pe undeva pe lângă Iaşi, într-o pădure de tei (tot în floare). Nu spun cum a fost. N-are rost. Cine ştie – ştie, cine nu – n-are cum. Pot doar să spun că acel amalgam straniu de umbră ceţoasă ciuruită, prin care razele soarelui ridicau coloane învolburate de parfum, mă-mbăta.

Ascunsă strategic într-o cută a minţii, conştiinţa mea - chircită, strivită - striga sugrumat: “tai-o!, fugi!, aici e beţie şi tu eşti la volan!”.

Mult timp după..., tolerată de conştiinţă, beţia acelui moment a hălăduit legănându-se de colo-colo prin memoria mea. Ajunsese mică şi sfrijită, o umbră distrusă de drog, scâncind gângăvit, abia înţeles: ”...Singuranţă... în nesigurătate... Mai vreau...”

M-am întors de multe ori în pădurile – cele ştiute (de câte ori voi fi trecut prin păduri neştiute?...) – de salcâm şi de tei. Dependenţă? Am regăsit de fiecare dată doar locul – nu şi clipa.



Nimerelile mele s-au mai împerecheat o singură dată. Atunci aura ta m-a avut. Totul în mine striga “fuuuuuugi!”. Azi scânceşte “mai vreaaau…”.